Recent am avut onoarea să vorbesc la lansarea cărții scrise de tatăl meu despre stră-stră-bunicul meu, Ștefan-Manea Lăcătușul. Am pornit de la o întrebare care, la început, mi s-a părut dificilă: ce legătură are experiența mea din Danemarca cu o carte despre istoria familiei noastre?
Privind în urmă la cei aproape unsprezece ani petrecuți în Danemarca, răspunsul a devenit mai clar. Viața departe de Craiova m-a ajutat să înțeleg mai bine valoarea rădăcinilor, a familiei și a comunității — și cât de puțin timp avem, de fapt, împreună.
Danemarca mi-a arătat ce poate însemna o societate construită pe siguranță, încredere și echilibru. Dar prosperitatea nu rezolvă automat singurătatea sau nevoia de apartenență. În timpul pandemiei, când alergam prin cartier și strângeam gunoaiele de pe drum, am realizat că încercam, de fapt, să creez legături între oameni.
Am vorbit și despre modelul danez de locuire numit bofællesskab, în care spațiul privat este combinat cu bucătării, grădini și locuri comune. Este o idee simplă, dar puternică: o comunitate nu apare întotdeauna întâmplător; uneori poate fi proiectată.
Cel mai personal gând a fost însă despre distanță și timp. Atunci când locuiești la peste două mii de kilometri de familie, numărul întâlnirilor care au mai rămas este mult mai mic decât îți place să crezi. Siguranța pe care am găsit-o în Danemarca mi-a făcut loc pentru alte întrebări — despre sens, credință și ceea ce contează cu adevărat.
De aici vine legătura cu volumul lansat. Tatăl meu a păstrat prin această carte povestea unui om și a construit o punte între cei care au fost, cei care suntem și cei care vor veni după noi. Prosperitatea ne poate oferi siguranță, dar familia, credința și comunitatea sunt cele care îi dau sens.
Articolul publicat de CRIFST include introducerea și fotografiile evenimentului. Textul integral al prezentării este disponibil și în format PDF.